Agentie Funerara Buzau

Ospete in zilele de priveghi
La vechii daci, cu o zi inainte de inmormantare, in curtea decedatului avea loc un "festin funerar", in doi timpi sacri: unul nocturn, in ultima noapte de priveghi, la care participau unchiasi mascati, "asezati la o masa lunguiata, unde se ospatau intr-o liniste solemna", ospat ce semnifica masa luata de mort impreuna cu stramosii lui divinizati.
Cel de-al doilea timp, diurn, avea loc dis-de-dimineata in ziua inmormantarii, la el luand parte membrii familiei si reprezenta transfigurarea antropofagiei rituale.

Cand se intampla decesul, familia trebuie sa anunte preotul parohiei din care decedatul face parte, pentru a primi informatiile necesare inmormantarii.
Impreuna cu preotul, se fixeaza data si ora inmormantarii si orele pentru slujbele de seara premergatoare inmormantarii (cititul stalpilor).
Clopotarul parohiei, va trage clopotul bisericii, "pentru a vesti si celorlalti membri ai parohiei ca unul dintre ei a plecat pe calea vesniciei, indemnandu-i sa se roage pentru acesta".

Dupa incheierea slujbei din biserica se porneste in procesiune catre cimitir. La cimitir preotul rosteste ultima ectenie si se canta "Vesnica pomenire".
Inainte de acoperirea sicriului, cei ce n-au putut sa-si ia ultimul ramas bun pot sa o faca acum, sarutand icoana de pe pieptul celui decedat si, dupa caz, mana acestuia.
Preotul apoi savarseste tot ritualul de ingropare (varsa undelemn si vin peste cel decedat, pecetluieste groapa) si binecuvanteaza coliva si darurile care se impart la cimitir.

In ziua in care persoana apropiata a decedat sau in seara dinaintea inmormantarii, este chemat preotul.
Acesta savarseste slujba "Stalpilor" - o rugaciune scurta pentru sufletul celui raposat, la care se adauga citirea unor parti din cele patru Evanghelii.
Pentru slujba Stalpilor, rudele celui decedat pregatesc din vreme cadelnita sau catuia in care se aprinde carbune si se pune tamaie. Este recomandat ca tamaia sa nu fie pregatita in obiecte improvizate (cani, linguri, cutii, etc).